Preot Iosif Trifa

Adânciri în  Evanghelia Mântuitorului

Traian Dorz

Împreună lucrători cu Dumnezeu

Dumnezeu - Duhul Sfânt

Citiri și tâlcuiri din Biblie 

Dana Miloș

Eliza Pușcașu

Psalmistul Golgotei

Hristos - Mărturia mea

Editura Oastea Domnului

Cuvinte de aur

Locurile noastre sfinte

Cugetări nemuritoare - 1

Cugetări nemuritoare - 3

Cugetări nemuritoare - 2

Cugetări nemuritoare - 4

Cugetări nemuritoare - 5

Biblia versificată

Să cântăm Domnului vol. 1 - Carte de cântări pe note a Oastei Domnului, albastru

Să cântăm Domnului vol. 1 - Carte de cântări pe note a Oastei Domnului, roșu

„Trecând dintr-un an în altul, să ne gândim la rosturile și chemările vieții noastre. Să ne gândim că noi suntem străini și călători în această lume (Evrei 13, 14). Călătoria vieții noastre trebuie să se gate cu cuvintele Ap. Pavel: Lupta cea bună am luptat, călătoria am plinit”, ne atenționează Părintele Iosif Trifa. „Sfârșitul de an și începutul de an sunt prilejuri în care nu numai fiecare om înțelept sau fiecare familie, ci chiar și fiecare popor și fiecare întreprindere omenească își face cu o adâncă seriozitate bilanțul, socoteala muncii și a roadelor sale, a câștigului sau a pagubei, a înaintării sale sau a dării înapoi din anul și din timpul vieții petrecute, pentru a vedea nu numai că încă un an din viață s-a dus, ci și cum a trecut acest an și cum îl întâmpină pe celălalt an, spre a putea ajunge la capătul fericit al timpului, al anului, al vieții cu vrednicie înaintea lui Dumnezeu”, ne spune fratele Traian Dorz.

„Almanahul Iisus Biruitorul 2026” la aceasta ne cheamă! La a avea o conștiință trează și vie, lucrătoare și biruitoare.

Un an înoit în Hristos! Având însoțitori de nădejde pe Cale. „Almanahul Iisus Biruitorul 2026” este un astfel împreună-lucrător. Să ne facem o bucurie de sfârșit de an, care să ne umple sufletele pentru toată vremea anului următor. Și să mulțumim Biruitorului Hristos că ne-a dăruit încă un prilej de mărturisire!

*

Poate că nicio altă Mișcare duhovnicească nu a înțeles atât de bine, ca Lucrarea Oastei Domnului, că prezentul nu poate fi al viitorului fără trecutul ei de jertfă și de mărturisire. Că fără a păstra duhul curat al înaintașilor săi nu poate avea continuitate, fidelitate și biruință în felul ei de a-L urma pe Hristos. 

Or, aceste jaloane și le-a trasat și prin păstrarea neștirbită a modului de lucru și tradiția vestirii lui Iisus cel Răstignit cu vreme și fără de vreme, cu aceleași mijloace, primenite, ale celor care au dus până la noi această Lucrare.

„Almanahul Iisus Biruitorul 2026” aceasta încearcă să reitereze: o recuperare vitalizantă și necesară a ceea ce a însemnat, de zeci de ani, propovăduirea prin cuvânt scris, a Biruitorului Hristos. Alături de foile Oastei și de cărțile întemeietorilor ei, Almanahul face parte din tezaurizarea acestor „bunuri eterne” ale Lucrării. 

Ani și ani, în tiraje de necuprins cu luciditatea estimărilor acelor vremuri, această formă de propovăduire și însoțire pe tot parcursul unui nou an a mobilizat, hrănit și fructificat duhovnicește fronturile însetate de Dumnezeu. De aceea, Almanahul nu e doar o formă de supraviețuire a unui mod de lucru preluat de către urmași, ci mai ales o datorie de suflet, o formă de a răspunde „Prezent!” imperativelor unei chemări de o stringentă actualitate.

Redacția

Almanah „Iisus Biruitorul” 2026

O apariţie editorială aşteptată de ani şi ani de fronturi, într-o ţinută grafică demnă de o astfel de lucrare monumentală. Ea nu însumează doar cele multe sute de poezii ajunse cântare, ci şi mai ales un efort conjugat de mărturie al înaintaşilor, creatorilor de vers şi melos, osârduitorilor într-ale păstrării autenticităţii Duhului şi, mai apoi, al truditorilor care au înţeles că o astfel de moştenire poate salva lumea. Lumea fiecăruia dintre noi şi a Neamului acestuia, care parcă mai mult ca oricând are nevoie de alinare în Dumnezeu.

„Cartea aceasta de cântări e un dar pe care ni l-au făcut înaintaşii, precizează Editura în deschiderea remarcabilului volum. Ea cuprinde cântări reprezentative din patrimoniul Oastei Domnului, o formă binecuvântată de rezistenţă în vremuri tulburi şi alean în încercare. Primele ediţii ale cărţii de cântări Să cântăm Domnului au avut notaţie muzicală. Ctitorul lor, Părintele Iosif Trifa, a ţinut ca poeziile care au trecut în cântare, să păstreze autenticitatea melodiilor. Traian Dorz, cel care a ridicat poezie la rang de psalmodiere cultă (şi cultică), după rigorile poeziei clasice, a întregit forma şi mesajul celorlalţi autori şi a ales forma finală a creaţiilor. Şi tot el, în cea mai mare parte, a îndrumat şi cântăreţii Oastei Domnului, spre a da varianta (sau în unele cazuri, variantele) definitivă a melodiei fiecărei poezii în parte. Notaţia însăşi devine, astfel, moştenire de jertfă şi primenire a tezaurului acumulat în cei peste 100 de ani de Oaste.

Cartea aceasta de cântări se cuvine a se alătura Scripturii şi celor mai de preţ lucrări ale Oastei Domnului. Pentru că prin ele, prin aceste neasemuite cântări-rugăciune, am trecut Marea Roşie a încercărilor şi suferinţelor atâtor ani de jertfă. Şi am pogorât îndurarea lui Dumnezeu asupra Neamului acestuia. Iar dacă vreodată ni se va lua libertatea, cărţile şi orice altceva am agonisit în viaţa noastră trecătoare, nimeni, niciodată, nu ne va putea lua cântarea. Pentru că ea a fost scrisă şi doinită în temniţele prigonirilor şi, oricât au încercat alţii să o ucidă acolo, cu ura şi nimicnicia lor, nu au reuşit nicicum să o nimicească din sufletele noastre”.

Să cântăm Domnului. Carte de cântări a Oastei Domnului vol. 1

«CÂNTAŢI DOMNULUI!...>>

Cântați Domnului tot pământul!" (Ps 951) Cântați Domnului cântare nouă!" (Ps 951)

Cântați Dumnezeului nostru, cântați?" (Ps 46, 6) Toată suflarea să laude pe Domnull" (Ps150, 6)

Scripturile spun ca lumea cea cerească răsună neîncetat de cântările cetelor ingereşti. Şi iată, am văzut pe biruitorii fiarei... cântau cântarea Mielului şi ziceau Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice" (Apoc 15, 3).Şi am auzit un glas din car... era ca al celor ce cântă cu alăuta şi cântau din alăutele lor (Apoc 14, 21 După aceea, m-am uitat şi, iată, am văzut gloată multă din toate neamurile, și semințiile, şi noroadele, şi limbile, stând înaintea Mielului, cu finici în mâinile for și strigau cu glas mare, zicând: Mântuirea este a Dumnezeului nostru şi a Mielului" (Apoc 7, 9-10)

Cântările de slavă lui Dumnezeu ar trebui să răsune neîncetat în lumea aceasta. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt ne-au învrednicit şi ne învrednicesc pe noi, păcătoşii, cu atâtea daruri şi binecuvântări, încât, oriunde ne-am întâlni doua sau frei suflete, ar trebui să cântăm cântare de slavă şi multumită lui Dumnezeu. Pământul impreună cu cerul ar trebui să laude neîncetat pe Domnul şi să-I cânte Lui (Ps 65, 1). Cântârile noastre ar trebui să se împreune neîncetat cu cântările cerului. Îndemnul psalmistului David: Cântați Dumnezeului nostru, cântați!-ar trebui să fie veşnic pe buzele noastre. De şapte ori în zi ar trebui să cântăm Domnului, căci cu mărire S-a preamărit (Exod 15, 21).

Aşa erau creştinii cel dintai. Ei petreceau în cantari duhovniceşti ascultând porunca Apostolului Pavel Nu beți vin, întru care este desfranare, ci vă umpleți de Duh Sfant, vorbind între voi în psalmi, laude şi cântări duhovniceşti (Ef 5, 18-19) Invatati-vă şi sfătuiti-va uni pe alţi cu psalmi, cu cân- tari de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu multumire in inimile voastre!" (Col 3, 16).

Cantarea religioasă era la inceput pe buzele tuturor. Facea parte din

viața creştină Era o lipsà a sufletelor, pentru ca oamenii erau plini de Duh

Sfant. Erau cu adevărat copiii lui Dumnezeu.

Să cântăm Domnului vol. 1 - Carte de cântări a Oastei Domnului

Dragi părinți de mici ostaşi,

Avem datoria sfântă de a cunoaște noi înșine și de a face cunoscută şi copiilor noştri istoria acestei Lucrări binecuvântate și viața sfinților noştri înaintaşi.

Aceasta trebuie să o facem încă din fragedă copilărie, înainte ca în inima lor să aibă timp să se înfiripe o urmă de admiraţie pentru alt fel de modele. Având credința că Domnul va binecuvânta efortul nostru şi nădejdea că, indiferent unde vor duce drumurile de mai târziu ale copilașilor noştri, ei se vor întoarce întotdeauna la aceste modele adânc întipărite în inima şi mintea lor din pruncie.

Am conceput această carte ilustrată pentru copii din dorința de a te ajuta să le povesteşti copiilor preşcolari despre marii oameni care ne-au fost înaintaşi şi de a-i ajuta pe ei să înțeleagă ce preț mare are Lucrarea aceasta sfântă. Am folosit ca bibliografie „Istoria unei Jertfe" volumul 1, de fratele Traian Dorz, şi „Profetul vremurilor noastre", de fratele Moise Velescu, încercând să reproducem în imagini cât s-a putut de fidel istorisirile şi detaliile oferite în aceste cărți. Iar textul este adaptat pentru a fi succint şi uşor de înțeles pentru copii mai mici.

Ne rugăm Domnului ca micii noştri ostaşi să îşi asume cât mai devreme această identitate şi să fie găsiți vrednici luptători.
Slăvit să fie Domnul!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Om trimis de Dumnezeu

Să creștem în Domnul

Slăvit să fie Numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care, în dragostea şi în înţelepciunea Sa, a chemat încă de la început printre primele suflete luptătoare în Oastea Sa şi sufletele multor surori care apoi au devenit nişte vrednice şi devotate lucrătoare pentru Domnul Iisus şi Evanghelia Lui.

De-a lungul anilor în care Părintele Iosif a redactat foile şi cărţile Oastei, el a însemnat cu litere nemuritoare numele multor surori de-ale noastre şi multe fapte de vitejie duhovnicească a lor în slujba şi spre slava Domnului. Pe multe dintre aceste surori care au făcut şi ele lucruri neobişnuite pentru Domnul, părintele nostru şi profetul Domnului le-a publicat cu fotografiile lor în foaie. Am dori să amintim în aceste pagini, ca şi în cele câteva care vor urma, numele şi faptele unora dintre acestea, ca să fie şi aceasta o mărturie că şi surorile noastre de astăzi şi din viitor ca şi cele din trecut au nu numai locul şi chemarea, dar şi datoria de a căuta şi de a găsi mijloace şi stări în care să ajute şi ele cu tot ce pot la înaintarea Evangheliei şi mântuirea semenilor lor.

De-a lungul Bibliei şi a istoriei sunt însemnate nume nemuritoare de femei puse în slujba Domnului şi de fapte strălucite pe care le-a făcut dragostea şi râvna acelor sfinte femei pentru Dumnezeu şi pentru trimişii Lui.

Ce minunate sunt faptele şi pildele sfintelor femei despre care spune Evanghelia nişte cuvinte atât de fericite şi eterne! Printre ele străluceşte cu o veşnică întâietate Sfânta Fecioară Maria, Maica dulce a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Despre ea sunt scrise în Sfânta Evanghelie cuvinte care nu s-au mai spus despre nici un alt suflet sfânt din lumea aceasta. Ei i s-a închinat arhanghelul lui Dumnezeu când i s-a adus vestea cea unică şi veşnică a mântuirii neamului omenesc. Spre cinstea ei au cântat oştile îngereşti în noaptea Naşterii Fiului ei şi al lui Dumnezeu. De grija şi paza ei s-au ocupat îngerii şi toţi proorocii au vorbit cu teamă şi cu admiraţie sfântă despre ea ca despre o mare şi sfântă taină cerească.

Apoi, o dată cu ea şi împreună cu ea, câte alte nume de minunate surori sfinte sunt pomenite în Sfintele Scripturi că au fost nişte ajutoare de mare preţ pentru slujba Domnului Iisus şi pentru Fiinţa Sa pământească!

Traian Dorz

Scumpele noastre surori

"Dragă cititorule, nu uita: drumul nostru care duce spre Canaan trece prin pustie. Iar pustia aceasta este întotdeauna plină de șerpii cei înfocați ai ispitelor și păcatelor. Contra acestor serpi, noi nu avem altă apărare decât semnul ce ni s-a dat: Crucea și Jertfa scumpului nostru Mântuitor. Deci, iubiții mei, si aici, cu ochii ""ținta"". Cu ochii ținta la ""Semnul"" ce ni s-a aratat și s-a arătat și s-a ridicat anume pentru noi și mântuirea noastră. (...) Fratele meu, te-a mușcat șarpele ispitei? O, nu dispera. O, nu te uita îngrozit la șarpe, la rana, ci uită-te cu încredere și cu lacrimi de căință către ""Semnul"" care te poate tămădui. Preot Iosif Trifa"

Spre Canaan

ilustrată colorat
și redată minunat
ochișorilor micuți,
cei de Dumnezeu plăcuți

*

Mulţumesc lui Dumnezeu,
fiul şi urmaşul meu,
c-am putut în mâini să-ţi pui
acest Sfânt Cuvânt al Lui,
moştenire să-L păstrezi
şi din inimă să-L crezi,
şi cu fapta să-L urmezi,
ca răsplata să i-o vezi;
tot aşa, şi tu să-l laşi
la copii şi la urmaşi,
până vom ajunge Sus,
toţi în slavă cu Iisus,
preamărindu-L nesfârşit
pentru că ne-a mântuit.

Traian Dorz

Corabia lui Noe

Cântarea ca meditație

E răsunetul glasului tău care, lovindu-se de dealul celălalt, ți se întoarce înapoi aşa cum l-ai spus tu. Acolo nu-i nici un copil, ci acesta se cheamă ecoul şi îți răspunde cum vorbeşti tu. Şi să ştii că tot aşa ar fi şi dacă în dealul celălalt ar fi chiar un copil adevărat. Cum îi vei vorbi tu, aşa îți va răspunde şi el. Dacă tu eşti un copil credincios şi asculți pe Domnul Iisus, Care ne învaţă să răspundem oricui numai frumos, chiar dacă acela ne-ar vorbi urât, atunci ai vedea că şi acela ori ar schimba vorba frumos, ori ar tăcea, ori s-ar duce. Focul nu arde fără doi cărbuni, iar cearta nu se poate fără doi nebuni.

Copilul din dealul celălalt

Oastea Domnului e o Mişcare de renaştere sufletească, e o Mişcare de pătrundere în adâncimile sufleteşti ale omului, pentru a înţărca răul de la izvor şi a porni binele şi îndreptarea tot de la Izvorul puterii şi al îndreptării, Care este Iisus Mântuitorul.

În acest înţeles, cartea de faţă nu e o înşirare de regulamente lungi şi amănunţite despre tot ce trebuie să facă şi să nu facă cei care au intrat şi cei care vor să intre în Oastea Domnului. Spre deosebire de aceasta, noi cu Oastea Domnului punem apăsul pe adâncirea vieţii sufleteşti în Evanghelia Mântuitorului, pe renaşterea cea sufletească la o viaţă nouă cu Domnul, pe creşterea şi întărirea neîncetată în darul lui Dumnezeu, pe dospirea vieţii cu aluatul Evangheliei… Fără de acestea, toate regulamentele şi poruncile sunt „sarcini grele de purtat“ (Luca 11, 46); sunt numai „spălarea pe din afară a blidelor“ (Luca 11, 39); sunt „litera care omoară“, pentru că lipseşte din ea „duhul care face viu“ şi dă omului dar şi putere să iasă din păcate (II Cor. 3, 6).

Oastea Domnului caută să aducă pe păcătoşi la Izvorul îndreptării şi puterii: la Iisus Mântuitorul. În semnul acesta şi-a început lupta Oastea Domnului şi Domnul a binecuvântat Lucrarea Lui.

Pr. Iosif Trifa

Ce este Oastea Domnului

O carte tipărită cu slove vechi (chirilice) a umblat odinioară între creştinii noştri. Era intitulată Oglinda inimii omului celui dinlăuntru. Era o traducere din slavoneşte, făcută de un călugăr cu numele Macarie. Călugărul Macarie spunea că Oglinda aceasta ar fi scrisă de un călugăr rus. Adevărul însă este că această carte a fost scrisă în Franţa de un anume I. Gossner, în spiritul Bisericii Romano-catolice, înainte de anul 1820. Traducerea slavonească n-a făcut decât unele mici schimbări.

Cartea de faţă nu e o traducere a cărţii franceze, nici o tipărire din nou a traducerilor ei. Eu am prelucrat această carte şi am prefăcut-o cu totul din nou, punând în ea prisosul meu sufletesc. Mai mult de jumătate din ea are un mers diferit de cum e cartea franceză şi traducerile ei. Aşa cum se prezintă Oglinda aceasta, este o carte cu totul nouă şi originală.

Despre folosul şi plăcerea cu care se citeşte această carte mărturiseşte şi faptul că, în decurs de câţiva ani, s-a tipărit în 35 de mii de exemplare.

Domnul să binecuvânteze cu dar de mântuire sufletească pe cei care o vor citi şi pe cei care o vor răspândi, căutând să pescuiască cu ea suflete din adâncul fărădelegilor.

Sibiu, la 1 mai 1936
Preot IOSIF TRIFA,
redactorul foii «Isus Biruitorul» 

- Prefaţă -

Prestigioasa editură «Oastea Domnului» din Sibiu, cunoscută deja prin lucrările de excepţie pe care le editează, ne oferă bucuria duhovnicească de a ne dărui acum una din lucrările de spiritualitate cu mare trecere în rândul credincioşilor şi anume: «Oglinda inimii omului».

Este o lucrare ce apare acum în a V-a ediţie, ultimele două fiind scoase după 1990, lucru ce dove­deşte faptul că ea a fost foarte bine primită de către cititori, mai ales în aceste vremuri pe care le trăim.

Dintotdeauna, cărţile de popularizare a credinţei în rândul maselor au fost apreciate şi citite cu spor de către credincioşii dornici de a cunoaşte şi de a pătrunde tainele credinţei creştine şi, mai ales, de a le pune în practică zi de zi.

Ele au avut rolul de a le face accesibile credincioşilor adevărurile revelate, de a-i îndemna la o trăire autentică a lor în duhul Evangheliei lui Hristos şi de a le da posibilitatea de a transmite şi altora ceea ce şi ei au descoperit ca bunuri de mult preţ pentru viaţa lor duhovnicească.

Între aceste două lucrări se înscrie şi cea de faţă, «Oglinda inimii omului», care a fost tradusă aproape în toate limbile de circulaţie, fiind citită de credin­cioşi aparţinând diferitelor confesiuni creştine. La succesul ei deosebit a contribuit şi ilustraţia sugestivă ce a avut un efect benefic şi întăritor asupra cititorilor.

În «Cuvântul înainte» al Părintelui Iosif Trifa, scris la ediţia din 1936, se arată că ea nu este o traducere propriu-zisă după ediţia franceză în vogă a­tunci, ci este o prelucrare a ei în care el a pus ceva din sufletul său şi anume dragostea faţă de Hristos şi faţă de mântuirea sufletească a semenilor săi.

Cu siguranţă că şi această nouă ediţie va aduce un balsam binefăcător în sufletele şi în inimile cele însetate de Dumnezeu şi mai ales le va înmuia şi le va preface în aşa fel încât în ele să-şi facă sălaş Crucea răscumpărătoare a Domnului, iar cititorul să devină „o făptură nouă” în Hristos Iisus Mântuitorul nostru.

Felicitând pe iniţiatorii acestei lucrări şi binecu­vân­­­tân­du-i pe cei care au ostenit la apariţia ei, cerem harul şi ajutorul lui Dumnezeu asupra tuturor celor care se vor apleca cu dragoste şi cu dorinţă de înnoire sufletească asupra paginilor ei.

 

†  VISARION RĂŞINĂREANU
episcop-vicar

Sibiu, la 1 noiembrie, 2000

Oglinda inimii omului

În cartea Apocalipsa, la capitolul 21, versetul 8, sunt înşirate opt păcate şi opt feluri de păcătoşi despre care Cuvântul lui Dumnezeu spune lămurit că nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, ci „iazul” cel de foc.

„Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoșii, partea lor este în iadul ce arde cu foc şi cu pucioasă, adică „moartea a doua”…

Citind acest verset, eu am rămas mirat de ordinea în care sunt aşezate cele opt feluri de păcătoşi. În fruntea lor stau fricoşii. Cei fricoşi sunt puşi înaintea desfrânaţilor, a necredincioşilor, a vrăjitorilor. Ba chiar şi înaintea ucigaşilor.

Parcă-ți vine să te întrebi: Păi, doar frica nu va fi ea mai mare decât uciderea. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ştie ce spune. În fruntea celor opt păcate de moarte, Cuvântul lui Dumnezeu a pus frica, anume, să ne dăm bine seama de greutatea acestui păcat.

Preot Iosif TRIFA

Ultimele apariții

Recomandările editurii

Cele mai populare